Zamioculcas Zamiifolia

Vă prezentam două aranjamente create recent pentru meeting room-ul unei bănci din Cluj-Napoca.

Introdusă în Europa în 1828, Zamioculcas zamiifolia, a cucerit rapid un loc important în categoria plantelor decorative exotice. Motivul, lesne de înțeles, este aspectul deosebit al frunzișului, alcătuit din petioluri lungi și cărnoase, pe care sunt dispuse 5 până la 12 perechi de foliole (frunze mici) groase și cerate, de formă ovala, culoare verde intens și aspect lucios. Considerată un urmaș fidel al plantelor preistorice, s-a adaptat în decursul timpului, la o gamă largă de vicisitudini climaterice, ajungând să tolereze condiții de climă dintre cele mai diverse.

Zamioculcas zamiifolia apreciaza lumina intensă si se dezvoltă excepțional în spații însorite (cu cca 4-5 ore de soare dimineața), însă tolerează fără efort și o poziție semi-umbrită ori cu lumină artificială. Nu este o plantă setoasa, preferând mai degraba udări rare decât în exces. Vara o udare la fiecare 4-5 zile este suficiența. Cantitatea de apă, va fi redusă treptat, pe parcurs ce temperaturile scad. Ca regulă generala, udările se vor face numai când pământul din ghiveci s-a uscat pe o adâncime de 4-5 cm.
Excesul de apă din sol este unul din cei mai mari dușmani ai plantei, care produce la început îngălbenirea frunzelor, putrezirea rădăcinilor și în final, decesul acesteia. În schimb, apreciază umiditatea atmosferica, necesitând uneori
pulverizarea frunzișului, în special în zilele foarte calduroase.