Magnolia – Instrucțiuni de îngrijire

Etimologie

Magnolia a fost denumită după Pierre Magnol, un renumit specialist în botanică și director al Grădinii Botanice din Montpellier (sudul Franţei). Numele de Magnolia a fost desemnat în anul 1694.
Gen internaţional de arbust, Magnolia poate fi cultivată şi crescută în numeroase părţi ale globului. Magnolia se adaptează diferitelor condiţii ale mediului, dezvoltându-se de la un arbust mic până la un copac mare. Dimensiunea florilor diferă, la fel ca şi mirosul sau culorile – de la un alb pur, la purpuriu. Magnoliile sunt arbuşti pereni cu frunze căzătoare. Au cele mai mari flori şi cele mai mari frunze individuale dintre toate tipurile de arbuşti foioşi.

Clasificarea Magnoliilor

 Există peste 120 de specii cărora li se adaugă multe subspecii și hibrizi.

Răspândirea Magnoliei

Estul Americii de Nord, America Centală şi Sudul Braziliei: (Magnolia Acuminata, Magnolia Grandiflora, Magnolia Macrophylla).

Zonele temperate şi tropicale din Sud-Estul Asiei, din Hymalaya până în China, Japonia, Coreea, Taiwan şi Malaezia (Magnolia Wilsonii, Magnolia Liliiflora, Magnolia Denudata, Magnolia Stellata şi Magnolia Campbellii).

Adaptara Magnoliilor la condițiile de mediu

Adaptarea magnoliilor la condiţiile mediului în care urmează să fie plantate e o provocare. Deşi nu sunt arbuşti pretenţioşi și greu de întreţinut, trebuie să facă faţă noilor condiţii de mediu unde se vor dezvolta ulterior. De exemplu, Magnolia Grandiflora poate suporta în mediul originar (partea de Sud si SE a Americii) temperaturi de la 6º C până la -12ºC, în funcţie de locaţie. Trebuie să se adapteze foarte bine şi în mediile unde temperaturile ating -18º C.

Cerințelei Magnoliei față de căldură

Soarele poate influența culoarea florilor magnoliilor. Acestea se adaptează foarte bine în zonele urbane, unde temperaturile au tendinţa de a urca. Se „adăpostesc” astfel lângă clădiri, fiind ferite de vânt. Se dezvoltă foarte bine fiind plantate în vecinătatea caselor, întrucât sistemul lor rădăcinos îşi face loc dedesubtul clădirilor cu fundaţie solidă.

Cerințele Magnoliei față de lumină

Unele specii de Magnolia preferă semi-umbră (Magnolia Wilsonii, Magnolia Sieboldii, Magnolia Macrophylla, Magnolia Soulangeana si Magnolia Globosa) mai ales vara, cand aerul este foarte cald şi uscat, dar se dezvoltă foarte bine şi în locurile cu mult soare, unde nivelul de umiditate este ridicat.

Cumpărarea şi plantarea Magnoliilor

Cele mai multe magnolii cumpărate sunt cele în ghiveci. Aveţi grijă să examinaţi ca planta să fie bine poziţionată în ghiveci astfel încât rădăcinile să nu iasă deasupra ghiveciului. Mulţi arbuşti de Magnolia sunt fie înmuguriţi, fie altoiţi.

Tipul de sol pentru Magnolia

Un sol bogat, lutos. Înainte de plantare, solul trebuie să fie bine drenat. E recomandabilă adăugarea unui amestec de materii organice. Dintre acestea, menţionăm: bucaţi de scoarţă de copac, compost, îngrăşământ de frunze, ace de conifere, rumeguş. Toate acestea contribuie la eliberarea în sol de substanţe nutritive.

Plantarea Magnoliilor

Nu plantaţi niciodată magnoliile foarte adânc în pământ. Magnolia se hrăneşte cu substanţele nutritive din sol, mai ales cu cele de la suprafaţa pământului. Aveţi grijă să nu rupeţi nici una din rădăcini. Magnoliile au un sistem rădăcinos care, dacă nu e în cea mai bună condiţie, nu se va reface foarte repede şi va împiedica creşterea lor. Groapa în care va fi poziţionată magnolia trebuie să fie potrivită, astfel încât rădăcinile să aibă suficient loc pentru a se dezvolta. Pentru o mai buna susţinere, puteţi lega arbustul de un stic, pe care îl puteţi înlătura după aproximativ un an.

E preferabil să plantaţi magnoliile cât timp sunt mici, cu o înălţime între 46 cm şi 120 cm, în funcţie de specie. Magnoliile plantate primăvara târziu sau vara, trebuie udate, mai ales în prima etapă de creştere. Udatul poate fi prelungit şi în al doilea sezon. Este recomandată şi aplicarea unui îngrăşământ.

Tăierile la  Magnolii

Magnoliile nu au, în general, nevoie de tăierea lemnului pe care apar florile. Dacă totuşi o asemenea operaţiune e necesară, e bine să fie efectuată magnoliilor care înfloresc primăvara, respectiv la începutul verii. (ex: cum este Magnolia Grandiflora).

Îngrăşăminte pentru Magnolii

Când cumpăraţi un îngrăşământ, acesta ar trebui să conţină trei dintre cele mai importante substanţe nutritive: azot, fosfor şi potasiu. Azotul contribuie la dezvoltarea viguroasă a rădăcilonilor și conferă plantelor o mai mare toleranţă la secetă. Potasiul ocupă un rol esenţial în etapa dezvoltării plantelor, iar magneziul contribuie semnificativ la reducerea clorozei. Îngrăşămintele se aplică plantelor în perioadele Martie-Aprilie (trebuie să fie bogate în azot), respectiv în Septembrie – Octombrie (bogate în potasiu).

Uz medicinal Magnolia

Florile de magnolia sunt recunoscute, de secole, pentru uzul frecvent, mai ales în China. Magnolia officinalis e cunoscută pentru tratarea tusei, fiind folosită ca tonic în perioada de convalescenţă. Mugurii sunt folosiţi pentru reducerea indispoziţiilor şi problemelor intestinale. Cunoscută în China ca arbustul hou-po, Magnolia officinalis e preţuită pentru calităţile sale curative. Magnolia Liliiflora e de asemenea înregistrată în Istoria Farmaceutică Naturistă drept o plantă – “drog“ pentru durerile de cap. Frunzele tinere ale Magnoliei Obovata sunt fierte şi mâncate ca legume, în timp ce frunzele uscate sunt puse pe cărbuni, la foc, într-un vas, sau pe grătar, fiind umplute cu ciuperci, păstârnac şi praz. Sunt servite apoi cu orez. Alcaloizii care se extrag din mugurii Magnoliei Salicifolia au fost descoperiţi acţionând drept agenţi anti-inflamatori, inhibitori ai sistemului central nervos şi agenţi blocanţi neuromusculari.